Biblioteca Olenei – Cum a apărut o bibliotecă ucraineană în Brașov

Într-o zi de miercuri însorită, Masha, o fetiță de opt ani, intră într-o clădire mare de birouri împreună cu bunica ei. Spațiul reconvertit în centru comunitar și hub educațional pune la dispoziția copiilor ucraineni mai multe zone dedicate – săli de clasă pentru învățare, un loc de joacă supravegheat, ateliere de creație, dar și o bibliotecă cu spațiu de lectură.

Masha se oprește în fața vitrinei cu cărți și studiază titlurile. Își alege o carte cu copertă mov, cu titlul Emi. „Pe aceasta vreau s-o împrumut”, îi spune bibliotecarei care aranjează cu grijă volumele pe rafturi. Olena, bibliotecara, notează datele ei de contact într-un caiet gros și o trece în sistemul digital ca cititor nou. Masha deschide cartea și începe să citească din mers.

Nimic nu poate opri o idee care deja a-ncolțit

Olena e din Kiev și a ajuns în România în martie 2022, imediat după ce Rusia a invadat Ucraina. Are doi copii – o fiică de 19 ani și un fiu de 14. Înainte de război a lucrat ca manager într-un centru de învățământ privat și a colaborat ca jurnalist cu o revistă medicală.

Ideea de a înființa o bibliotecă ucraineană i-a venit într-o zi când se plimba cu fiica ei prin Brașov și s-au oprit în fața unei librării din centru ca să se uite la cărți. Atunci și-au dat seama cât de dor le este de biblioteca lor de acasă și de librăriile preferate din Kiev.

Așa că s-au interesat online, pe grupuri de whatsapp și telegram, dacă s-au mai făcut biblioteci ucrainene în orașele cu comunități mari de refugiați. Așa au cunoscut-o pe o femeie din Luxemburg care a pornit cu un colțișor de 30 cărți și a ajuns să strângă 1500 de cărți după câteva luni. Au urmat sfaturile ei și pe 19 iulie au deschis la Brașov o bibliotecă cu 100 de cărți. Primul cititor care a împrumutat o carte a fost un băiat de clasa I.

„Nimic nu poate opri o idee care deja s-a născut”, spune Olena. „Ucrainenii sunt cititori pasionați, se simțea foamea de lectură”. Pe grupurile de sprijin pentru ucraineni au circulat încă din primele săptămâni mesaje despre cărți – propuneri de schimburi sau împrumuturi. Mai ales copiii de școală primară și generală au simțit nevoia acută de a citi cărți tipărite. Gestul de a alege cărți de pe rafturi, de a răsfoi, de a te atașa de o carte, toate acestea sunt importante pentru niște copii care petrec prea mult timp în fața ecranelor.

Ca toți copiii, și cei din Ucraina se uită la desene, au jocurile lor, dar în plus, mulți sunt nevoiți să facă în continuare școala online, după doi ani de pandemie. La asta se adaugă timpul petrecut online vorbind cu familia – tați, bunici, rude care au rămas în Ucraina – sau cu prieteni răsfirați prin diferite țări ale lumii.

Dintre cititorii frecvenți cei mai mulți sunt copii

După aproape un an de funcționare, proiectul s-a maturizat iar biblioteca a devenit o constantă în viața oamenilor. În ajunul anului nou au primit mobilier nou, canapele și fotolii confortabile, o bibliotecă propriu-zisă de lemn, cu vitrină – o îmbunătățire de la rafturile de metal improvizate folosite în primele luni.

Inițial, stocul de cărți a fost asigurat prin diferite donații ale organizațiilor umanitare. Acum, numărul cărților crește în fiecare lună datorită cititorilor activi. „Raportat la anul trecut, avem cu 150 de cărți mai mult, adică un total de 700 de cărți. În plus, am mai primit puzzle-uri, jocuri. Avem în jur de 30 de cititori noi lunar, un total de 400 de cititori înregistrați, chiar și din alte orașe. Ceea ce mă bucură cel mai mult este că dintre cititorii frecvenți cei mai mulți sunt copii”, povestește Olena.

Copiii cer cărți cu Harry Potter, dragoni, Mani cățelul, poveștile din Vsevolod Nestaik (aventuri dintr-o școală în pădure), povești cu detectivi sau comics.

În bibliotecă se găsesc și cărți în limba engleză, în limba română sau cărți bilingve. Comunitatea cititorilor activi are și un chat pe telegram pe care împărtășesc impresii, recenzii sau pot rezerva cărți în avans.

Danylo, cel mai pasionat cititor din biblioteca Olenei

Am rugat-o pe Olena să mi-l prezinte pe cel mai pasionat cititor din biblioteca ei. Așa l-am cunoscut pe Danylo, un băiat de 13 ani care locuiește în Brașov din martie 2022. Băiatul este din Odesa și a fugit din calea războiului împreună cu mama sa și cei doi frați mai mici.

Danylo a început să citească devreme. La cinci ani a citit prima dată o carte singur, fără ajutor – Aventurile unui străin și prietenii lui. Acasă, în Ucraina, îi plăcea să citească basme din cărți vechi lăsate de străbunicul său.

„Citește 2-3 cărți pe săptămână, la care se adaugă cele în format electronic. Cu astfel de spor la lectură, îmi este din ce în ce mai greu să găsesc pe raft o carte pentru Danylo”, povestește Olena zâmbind. „Dacă intriga cărții îl fascinează cu adevărat pe băiat, vorbește despre poveste cu entuziasm, iar ochii i se luminează ca lanternele. Și mă captivează și pe mine de parcă tocmai aș fi citit cartea despre care îmi vorbește!”

Lui Danylo cel mai mult îi place să citească în autobuz. Spune că în timpul călătoriei se adâncește într-o carte iar când ridică capul și se uită pe fereastră își închipuie că acolo se desfășoară evenimentele citite. Așa a trecut de multe ori pe lângă stația la care trebuia să coboare. „Citind, pot vizita vremuri diferite, locuri diferite și chiar să trăiesc viața eroilor din povești”, spune Danylo. Filmele, în schimb, nu îi plac atât de mult. I se pare că narațiunea e dată pe repede înainte și că felul în care povestea e percepută de spectator ține mult de jocul actorilor. „Când citești, totul depinde doar de imaginația ta!”

Danylo își folosește imaginația hrănită din cărți ca să cultive la rândul lui curiozitatea și imaginația fraților mai mici. Le citește cărți pentru copii sau le povestește basme dar adaugă de fiecare dată o nouă răsturnare de situație în narațiune ceea ce îi face pe frați să-l asalteze cu o sumedenie de întrebări.

ADN-ul poporului ucrainean

Olena vede în copii viitorul nostru luminos și se bucură că le poate oferi acces la lumile infinite dintre cărțile din biblioteca ei.

Anastasiia, coordonatoare a eforturilor de integrare a refugiaților, a urmărit proiectul Olenei încă de la început și o admiră pentru perseverența cu care și-a construit biblioteca, raft cu raft. „Biblioteca Olenei e un proiect născut din pasiune și luptă, o luptă foarte personală pentru limba și identitatea ucraineană. Cadrul familial al bibliotecii, cu atmosfera de sufragerie primitoare, cu rafturile ei pline de ficțiune colorată, merge mână în mână cu misiunea extrem de serioasă de a salva și a proteja ADN-ul poporului ucrainean, cum numește Olena limba ucraineană.”

Bibliotecara a observat că pentru ucraineni e foarte important să citească în limba ucraineană, nu în rusă. Ceea ce o surprinde, mai ales în contextul în care cei mai mulți refugiați vin din zone în care se vorbește predominant rusă. „E un semn că se întărește identitatea ucraineană și cred că treptat limba ucraineană va deveni atât de normală pentru majoritatea ucrainenilor cum e româna pentru români.”, spune Olena cu o sclipire în ochi de parcă tocmai ar fi rostit o incantație.

Olena crede în magie. În magia pe care o găsim înăuntrul nostru și în cea pe care o construim în jur. Nu întâmplător, autoarea ei preferată este Elizabeth Gilbert, cea care a scris Mănâncă, roagă-te, iubește și Lecții de magie. „La fel ca autoarea, sunt convinsă că fericirea este în noi și cred în magia de a-ți crea propria viață fără teamă, de a găsi cheia magică a adevăratului tău sine. Faptul că aici în Brașov a apărut o bibliotecă ucraineană nu este magie?”

Olena spune că în ultimul an a învățat că fiecare om se află într-un anumit loc cu un anumit scop și că Dumnezeu are un plan pentru toți. Așa motivează rostul ei aici în Brașov și tot așa găsește alinare pentru faptul că fiica ei de 19 ani a ales să se întoarcă în Ucraina. „Momentan nu există niciun loc sigur în Ucraina. Mai ales la Kiev, unde e fiica mea acum, sunt atacuri aproape în fiecare noapte”, spune ea îngrijorată. „Se simte mai utilă acolo. Accept alegerea ei și mă rog pentru ea.”

O întreb pe Olena care sunt planurile de viitor pentru proiectele ei. „Cât timp e nevoie de o librărie ucraineană aici, voi rămâne în Brașov”, îmi răspunde încrezătoare. În următoarele luni vrea să crească numărul de cărți și să extindă gama de activități conexe, printre altele, cu un club de film literar și o școală de vară.

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.