Povestea scuterului – schimbarea de buletin și încercarea de a-l înmatricula pe noul nume în București este partea a doua a poveștii scuterului, a cărei părți întâi o puteți citi publicată sub titlul Axa birocrației Brașov – București – Constanța. Povestea scuterului, partea întâi.
M-am măritat între timp și pentru că mi-am schimbat numele, conștiincioasă, am zis că trebuie să îmi schimb și actele la scuter.
Mare greșeală…
Reușisem să fac transfer de taxe și impozite Brașov – București online. Mare mirare, mare! Am descoperit că de când cu pandemia, sistemele funcționează și online și nu mai este necesar să stai la cozi și ghișee… Din păcate, am impresia că după pandemie sistemele nu vor mai funcționa.
Revenind, merg la direcția locală de taxe și impozite Sectorul 2 cu toate actele (sau cu ceea ce am crezut eu că sunt toate actele) ca să descopăr că domul respectiv îmi cere și îmi ia o grămadă de copii la tot ce aveam ca să îmi pună o ștampilă și o semnătura într-un formular, pe care mi l-a întins peste ghișeu fără nici un cuvânt.
– Gata? Atât?
– Atât ce?
– Gata, l-ați înregistrat în București pe numele cel nou?
– Aaaa nu, asta e pentru actualizarea de date la taxe. Pentru actele de la scuter mergeți la Primărie sau la Poliție.
– Păi ori la primărie ori la poliție?
– N-aș ști să vă zic exact, încercați la una din ele…
Mă duc la Primărie, paznicul mă întreabă sec ce doresc. Îl înțeleg, din cauza pandemiei, ne întreba pe fiecare pentru ce așteptăm ca să ne zică exact la ce ghișeu să mergem.
– Pentru înmatricularea unui scuter.
– Păi nu se face aici.
– Păi aici m-au trimis.
– Păi nu se face aici.
– Păi dacă așa mi-au zis, unde să mă duc?
– Eu vă las să mergeți, dar nu e aici, mergeți la ghișeul 12.
Mă duc la ghișeul 12, unde dau de un domn care se uita pe telefon. Îl salut, nu zice inițial nimic, așa că rămân acolo uitându-mă la el. După 15-20 de secunde se uită peste ochelari și mă întreabă ce vreau. Îi explic că schimb actele de la un scuter, iar el îmi explică la rândul lui că nu știe ce să mă sfătuiască, să merg la colega din dreapta…
Mă duc la colega din dreapta, repet povestea, însă și ea îmi zice același lucru, că nu știe exact ce să mă sfătuiască.
Am crezut că sunt într-un film prost. O altă colegă aude conversația, respectuoasă intervine și îmi spune că aici nu se mai înregistrează acte de scuter din 2016, la Primărie făcându-se în prezent doar radieri. Pentru înmatriculări îmi spune să merg la Poliție, la 10 minute distanță.
Plec spre Poliție, era vineri 12.50 ceasul, 36 de grade afară. Ajung la Poliție, explic ce doresc, dar doamna de acolo mă anunță ca fiind vineri, e program scurt, până la 13.00, iar colegele de la înmatriculări au plecat.
Simțeam nevoia să beau două beri una după alta. Amabilă, m-a văzut că m-am schimbat la față și îmi face legătura la telefon cu cineva de sus, de la înmatriculări să îmi explice măcar ce acte am nevoie. Vorbesc cu respectiva, mi-a zis că pe masa unde este telefonul se află un dosar albastru, are o parte cu indicația „înregistrări mopede” și acolo sunt niște „fluturași” cu actele necesare, să le pregătesc și să vin cu ele data viitoare.
Perfect mi-am zis….
Săptămâna viitoare o iau de la capăt. Încep cu Poșta, mă duc să plătesc „taxa de taxă”, iar taxa de înregistrare, taxa de număr, taxa de nu mai știu ce. În oficiul poștal mă întorc în timp, în 1990. Stau la coadă, o singură angajată, o liniște de mormânt și doar sunete de ștampilă și niște domni care cărau pachete din „birourile din spate”, plicuri etc. Doi neuroni au făcut flama și hop mă bate gândul să întreb dacă se poate plăti cu cardul. Am simțit că am deranjat cu întrebarea, angajatul s-a uitat la mine ca și când s-ar fi supărat și a zis un sec nu.
Bine că am întrebat, plec să caut bancomat, scoate bani, mergi înapoi, îmi vine rândul, mă întreabă ce plătesc și îi zic despre taxe. Surpriză, angajatul habar nu avea ce e aia și mă întreabă cine mi-a zis să vin la posta. Îi arăt fluturașul, așa că o cheamă pe o colegă. Ea știa, și începe acum instructaj live, era prima dată: „uite, apeși codul 12 și dai Enter și apare aici asta… Și faci așa și la celelalte”. Într-un final s-a terminat, am plătit. Plec la Poliție.
Azi ajung la timp. Coboară doamna polițistă, îi scot tot dosarul cu ceea ce credeam eu că e complet și mă întreabă:
– Radierea de la Brașov?
– Cum adică?
– Păi chiar dacă e al dvs, mai întâi îl scoateți de la Brașov și după aia îl înmatriculam pe București… Îmi pare rău…a! Și apropo, ITP-ul?
– Păi ce ITP?
– Păi cum ce ITP, orice vehicul are nevoie de ITP.
– Păi eu când l-am înmatriculat la Brașov nu mi-au cerut…
– Păi cum adică? Adică mergeți de 2 ani pe strada fără ITP?!
Tăcere… eu nu mai zic nimic, ea nimic…dar s-a ajuns la o concluzie: „bine, hai, rezolvați-vă cu actele și veniți după”.
Leave a Reply