Povestea scuterului, a birocrației care sufocă serviciile publice, a ajuns la episodul al treilea. Primele două episoade sunt publicate sub titlurile Axa birocrației Brașov – București – Constanța. Povestea scuterului, partea întâi și Axa birocrației Brașov – București – Constanța. Povestea scuterului, schimbare de buletin, partea a doua.
Bun, primul lucru, să-l radiez de la Brașov, încerc să rezolv totul pe e-mail.
{..} O întrebare aș mai avea totuși legat de „Dosarul se depune la Centrul de Informatii pentru Cetateni din cadrul Primariei Municipiului Brasov b-dul. Eroilor nr. 8 sau pe e-mail: cicbv@brasovcity.ro, pentru înregistrare.”
Ah, înseamnă că pot trimite toate documentele în format „poza la original” fără să fie nevoie să vin până în Brașov (având în vedere că locuiesc în București).
Răspuns:
„Radierea vehiculelor se face pe baza următoarelor documente:
– cererea solicitantului în care se menționează motivul radierii;
– actul de identitate al solicitantului în cazul persoanelor fizice și certificatul de înmatriculare de la Registrul Comerțului în cazul persoanelor juridice, (original și copie);
– certificatul de înregistrare în original;
– plăcuțele cu numărul de înregistrare;
– documente care atestă faptul că a intervenit una din situațiile prevăzute la pct. 2 (la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane; la schimbarea domiciliului sau sediului în raza de competență a altei unități administrativ-teritoriale decât aceea unde vehiculul este înregistrat; la scoaterea definitivă din România a vehiculului; când vehiculul a devenit impropriu din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumul public și proprietarul face dovada că acesta este dezmembrat de un agent economic autorizat potrivit legii; când utilizatorul vehiculului, în baza unui contract de leasing, nu mai are această calitate din diverse motive).
În consecință așteptăm:
– certificatul de înregistrare în original;
– plăcuțele cu numărul de înregistrare (nu se acceptă copie xerox).
În caz contrar, conform art. 8 si 9 ale HCL mentionață mai sus trebuie să vă deplasați până la Brașov, să dați o declarație pe propria răspundere în fața autorității emitente, precum că le-ați pierdut.”
Du-le la Brașov, predă-le. Am rezolvat, mi-au trimis foaia cu radierea.
Acum, mă duc la înmatriculări/înregistrări mopede Sectorul 1.
Înainte să plec de acasă, al meu partener de viată îmi spune „te rog să nu îți faci așteptări, să nu pleci de acasă cu ideea că vei rezolva azi tot… Tot timpul să te gândești că mai lipsește o foaie, o ștampilă… îți zic asta ca să nu te întorci dezamăgită”.
Programul cu publicul era de la 10:00 la 13.00. Am ajuns la 09.55. Domnul polițist de la intrare mă informează că doamna de la înmatriculări este plecată cu ceva treabă și mă roagă să mă întorc „ după 45 de minute, cam așa”. A început bine, este 20 Noiembrie, nu e ca si când aș putea sta afară la soare să mănânc o înghețată. Mă întorc după 45 de minute, doamna coboară, foarte amabilă, ne uităm împreună peste acte. Totul pare în regulă: copie, original, copie la copie, original, însă problemele nu întârzie să apară: contractul de vânzare cumpărare este pe un nume și buletinul pe altul, eu neaducând și certificatul de căsătorie.
Iar m-am albit, altă nevoie de alcool la prima oră a dimineții, dar s-a prins că ceva nu mi-a convenit, așa că îmi face o propunere: „facem altfel, când ajungeți acasă îmi dați pe e-mail certificatul și eu depun dosarul; azi e vineri, pe săptămâna viitoare vă sun eu când e gata să veniți să ridicați plăcuța”. O drăguță, îi mulțumesc și plec.
E fascinant cât de uimiți rămânem când dăm peste oameni amabili și care încearcă să ne ajute. În capul nostru apar ca niște oameni deosebiți, când de fapt așa ar trebui să fie normalul.
Mă duc acasă, trimit pe e-mail certificatul de căsătorie și îmi văd de viată, pe la ora 15.00, mă sună doamna de la poliție; era prea frumos să fie adevărat să se termine aici.
– Bună ziua, doamna X, ați venit de dimineață cu actele. Îmi cer scuze, dar am uitat, nu mi-ați adus decizia de impunere de la taxe și impozite.
– Păi și de unde să iau asta?
– Păi de la taxe și impozite, dar la ora asta nu mai este nimeni. Mergeți luni dimineață în Piața Amzei (eu stând la 10 km de acest loc) vă dau decizia, veniți la mine și mi-o dați, o pun la dosar și gata.
Adică luni, să mă învoiesc de la muncă, să iau o hârtie de la cineva și să o duc altcuiva. De la o instituție publică la alta.
Însă problema nu s-a încheiat aici, căci doamna de la celălalt capăt al telefonului îmi spune că pentru eliberarea documentului o să am nevoie de cartea scuterului în original, carte care era la dânsa, deci mai întâi ar fi însemnat să merg la ea.
Acesta a fost momentul în care am zis ca îi dau foc scuterului și aia e, rămân la bicicletă sau metrou. Nu-i stres, a fost frumos, dar aia e. Drumurile noastre se despart aici.
Am zis să mai fac o ultimă încercare, sun la Taxe si Impozite Sectorul 1, întreb care-i procedura, explic povestea, dar mă lovesc de altă problemă, ei de luni nu mai lucrau cu publicul din cauza pandemiei. Se întâmplă totuși și ceva bun:
– Păi și asta înseamnă că pot să vă trimit totul pe e-mail?
– Da, sigur, iar noi vă trimitem înapoi pe e-mail, ar trebui să fie în aceeași zi…
There is God and Hope.
Trimit actele luni.
Miercuri mă suna doamna de la înmatriculări și mă anunță că dumneaei mi-a rezolvat dosarul și mi-a pregătit plăcuța, dar îmi spune să aduc decizia de la taxe, să o atașeze dosarului.
– Păi nu o am?
– Păi cum adică?
– Păi încă nu mi-au dat-o.
După două follow-up-uri pe e-mail și două încercări eșuate de a suna la ei, mi-au cerut numărul meu de telefon (pe email). Primesc un telefon după o săptămână în legătură cu cererea:
– Da, vă rog.
– Păi nu vă pot ajuta.
– De ce?
– Păi nu am dosarul de transfer.
– Păi ce e ăla?
– Păi mai întâi faceți o cerere de transfer de la Sectorul 2 ca să vă transfere la noi la Sectorul 1 și abia după vă pot da decizia.
Cred că se subînțelege starea mea de spirit în momentul respectiv. Caut pe net, adresa de e-mail, număr de telefon, pe site la Taxe și Impozite Sectorul 2 și aflu că pot face cerere online.
PERFECT! îmi spun.
Fac cerere, dau și e-mail, atașez documente, să fiu mai catolică decât Papa.
După opt zile nimic, așa că sun la ei, răspunde un tip cam recalcitrant la telefon, nu prea a înțeles ce am zis și crede că eu am sunat la Sectorul 1. Ridică vocea și îmi atrage atenția că el este la Sectorul 2. Îi spun să nu ridice vocea că dacă există o persoană care ar trebui să fie supărată sunt eu, nu el, ridic și eu vocea, căci aici se ajunge și lucrurile se calmează. Îmi dă un număr de telefon, îmi explică faptul că el nu se ocupă cu așa ceva, să sun la numărul respectiv și să cer cu doamna Cristina.
Sun, explic, dau numărul de cerere primit prin mesaj text după înregistrare și aflu cu stupoare că încă este în curs de procesare și mai durează până să fie gata.
– Păi de ce durează așa mult?
– Păi așteptam să ne dea cei de la arhivă actul de vânzare cumpărare.
Să vă explic: în loc să se populeze automat într-un sistem pe baza CNP-ului unic, datele precum numele și adresa și taxele etc, iar de fiecare dată când acestea se schimbă să fie necesară doar o operațiune simplă (nu zic la click într-un sistem de operare disponibil Primăriilor si Direcțiilor de taxe și impozite, dar măcar printr-un e-mail, pe ideea de a-l scoate pe X dintr-un loc și a-l înregistra în alt loc), trebuie de fapt să mergi pe la fiecare instituție cu teancul de hârtii. Să nu uităm că eu am realizat ultimele proceduri în mare parte pe e-mail – mulțumită pandemiei – dar dacă trebuia să mă învoiesc sau să îmi iau concediu pentru fiecare mutare din asta?!
Revenind, doamna Cristina îmi zice că dacă am la îndemână contactul de vânzare – cumpărare, să îl trimit pe adresa unei colege (aparent tot ce am trimis eu pe adresa oficială de la taxe și impozite Sectorul 2 nu a fost bine) și îl va prelua ea de acolo.
Pe 10 Decembrie s-a trimis pe e-mail dosarul de transfer Sectorul 2 către Sectorul 1 – m-au pus în CC și i-au rugat să confirme primirea.
O zi mai târziu am făcut și eu follow-up cu cei de la Sectorul 1 să văd când pot să iau nenorocita de decizie.
Nu mi-a răspuns nimeni.
Poate de Crăciun o să rezolv și asta.
Acum faceți un joc de imaginație și gândiți-vă cum e cu mașinile, cu programare la RAR – acolo mereu lipsește ceva, cozile sunt zilnic de sute de persoane.
Leave a Reply