A ieșit raportul PISA pe 2018 unde vedem o scădere în educația din România. N-aș zice că e o surpriză, ci mai degrabă rezultatul unui sistem educațional deficitar. Și nu, nu e datorită guvernării Dăncilă. Ei sunt rezultatul educației slabe din România.
De 30 de ani vedem cum scade performanța în sistemul public de învățământ (nu că înainte de 89 era mai bine, nici de departe), însă întotdeauna aruncăm vina pe generațiile tinere, care sunt în școală și care nu se pot apăra. De ei spunem că sunt tot mai slabi. Iar noi, noi cei deștepți și frumoși nu avem nicio vină.
Păi tocmai noi, cei care organizăm învățământul, de la prima clasă până la cea mai înaltă formă de învățământ, și cu educația din familie suntem responsabilii și vinovații pentru eșecul educației în România.
Un sistem de educație slab înseamnă valori degradate, înseamnă mecanisme care promovează oameni nepregătiți, atât la public, cât și în privat. Iar oamenii slab pregătiți ajung pe funcții de conducere, în decizia cărora stă reușita unei firme, a unei instituții sau a unui proiect.
Iar noi de batem pe spate cu realizările sistemului educațional. Recent am văzut un clasament al Metarankingului Universitar 2019 în care Universitatea Transilvania din Brașov apare pe poziția 9 din 30 de Universități din România, cu punctaj 4.
Metarankingul Universitar 2019 utilizează metodologia propusă de membrii High Level Experts Group, numiți în 2016 de Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice pentru a elabora Metarankingul Universitar 2016. Prezentul Raport continuă activitatea precedentă, a fost elaborat cu sprijinul Asociației Ad Astra a Cercetătorilor Români și este publicat cu suportul asociației (fără a angaja însă asociația asupra conținutului, al cărui copyright aparține autorilor). Toate analizele pornesc de la datele disponibile pe websiteurile rankingurilor internaționale ale universităților la data de 1 noiembrie 2019.
Clasamentul acesta al universităților din România pare un concurs între repetenți.
Dacă ne uităm pe clasamente internaționale vedem că primele 5 universități din România, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din București, Universitatea Politehnica din București, Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași abia intră în clasamentul între locurile 801 și 1000, pe QS World University Rankings® 2019.
Pe CWUR – World University Rankings 2019-2020 găsim Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca pe locul 881, Universitatea Politehnica din București pe 917 și Universitatea din București pe 955, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București pe 1145, Universitatea de Vest din Timișoara pe 1260, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași pe 1350, Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca pe 1425, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași pe 1527, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași pe 1651, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara pe 1812, Universitatea Transilvania din Brașov pe 1844 și Universitatea Politehnica Timișoara pe 1939.
În raportul PISA 2018 performanțele medii la citit, matematică și științe din 2018 sunt mai mici decât cele din 2015. În privința indicatorilor de performanță, proporția celor care au rezolvat cele mai dificile probleme la cel puțin unul dintre cele trei domenii – citire, matematică sau științe – reprezintă 4% din total, în timp ce media țărilor OCDE este de 16%. În medie, procentul de analfabetism funcțional a ajuns la 44% în 2018, urcând de la 39% în 2015.
Ne mai uităm pe două situații pe care le arată raportul PISA 2018 ca să înțelegem niște relații între performanțele educaționale și economie.
În primul grafic vedem relația dintre performanța medie la citit și PIB-ul pe cap de locuitor.
În al doilea grafic vedem performanțele la matematică și științe, produse ale educației românești, lucru care generează o distanță tot mai mare între cei slabi și cei foarte buni. Dacă cei foarte buni nu suferă modificări semnificative, cei slabi devin și mai slabi. Ori acest lucru înseamnă o scăderea a calității forței de muncă, lucru relevant în contextul în care cei slabi devin tot mai mulți, uitându-ne la rata de analfabetism funcțional.
Leave a Reply