Anca Zaharia | Viața ca un buton de pauză între apropieri

M-am apropiat de Robert Negru și de Alexei Toma, personajele romanului lui Bogdan Răileanu, cu un grad ridicat de precauție, neavând experiența vreunei prietenii din copilărie sau adolescență care să mă fi marcat pe mine atât cât ar fi trebuit pentru a înțelege pe deplin necesitatea recuperării unui timp pierdut în relația cu un apropiat pe care viața și vremurile îl duc, treptat, tot mai departe.

În Teoria apropierii am remarcat – și acum mă refer la cronologia faptelor – că prietenia poate însemna să chiulești alături de celălalt, să fumezi și să mergi la prostituate, să ai discuții în care sari de la un subiect la altul (SIDA, dimensiunile care contează în viață, sinucidere) fără teama că s-ar putea să nu poți fi urmărit de celălalt.

Comparația permanentă între rural și urban, între „ei” și „noi” capătă dimensiuni tot mai mari, ca un inventar al cercurilor infernului lui Dante: avem zonele…