Indiferent de motivele pentru care stăm în casă, oricare ar fi cauzele care ne îndreaptă atenția spre cărți mai degrabă decât spre altceva (filme sau plimbări în parc, cine știe?), m-am gândit să vă recomand trei serii care pot fi citite cu cea mai mare plăcere și cu o rapiditate care poate să vă facă să nu vă mai recunoașteți în cititorul care până mai ieri trăgea trei luni de o carte de 150 de pagini. Asta pentru că, citindu-le și eu, la rândul meu, mi-am dat seama că nici nu simți când, prins în evenimentele care se desfășoară tot mai alert de la o pagină la alta, treci de la un volum la celălalt.
Silozul lui Hugh Howey este seria despre care vorbesc de fiecare dată când vine în discuție ceva despre post-apocalipsă, deși în ultima vreme m-a prins cam tare și seria Metro, a lui Dmitri Gluhovski (unde acțiunea se petrece în subteran, pe rețeaua metroului din Moscova, iar supraviețuitorii rătăcesc prin stații și pe linii, printre puncte terminus nelocuibile, acaparate de monștri și mutanți, dar și de fantome și demoni). Așadar, în Silozul, la fel de post-apocaliptic, dar mai puțin orientat spre dimensiunea inexplicabilă a existenței, avem un siloz de cereale, din acela de dimensiuni industriale și care e îngropat în pământ, în care oamenii rămași în viață locuiesc, iubesc și se înmulțesc fără a mai ști, generații mai târziu, că au trăit cândva la suprafața pământului în care stau acum ca niște semințe.
De la ceva atât de puțin legat de ceea ce este încă realitatea zilelor noastre mă îndrept spre o altă carte care …
Leave a Reply