Agent Green i-a adresat președintelui Klaus Iohannis o scrisoare deschisă prin care îi cere să nu promulge proiectul de lege care permite împușcarea urșilor, doarece încalcă directivele europene.
„Domnule Președinte,
Vă solicităm să nu promulgați Proiectul de lege 333/2021 pentru următoarele motive:
În fapt. Specia de urs brun (Ursus actos) este o specie protejată strict conform Directiva Habitate 92/43/CEE:
Anexa II – SPECII DE ANIMALE ȘI PLANTE DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ A CĂROR CONSERVARE NECESITĂ DESEMNAREA UNOR ARII SPECIALE DE CONSERVARE și
Anexa IV – SPECIILE DE ANIMALE ȘI PLANTE DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ CARE AU NEVOIE DE PROTECȚIE STRICTĂ
La nivel național directiva habitate a fost transpusă în România prin OUG 57/2007, care a preluat Anexa II și Anexa IV ale Directivei Habitate, anexele având aplicabilitate directă în dreptul național, fiind astfel obligatorii.
Prin urmare, aceasta specie are nevoie de desemnarea unor arii speciale de conservare și instituirea unui regim juridic de protecție strictă.
OUG-ul aprobat prin PL 333/2021 menționată mai sus, reglementează modul de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun (Ursus arctos) asupra cetățenilor și bunurilor acestora în intravilanul localităților prin capturare/relocare sau extragerea prin împușcare sau eutanasiere.
Considerăm că această lege contravine în mod flagrant normelor dreptului european, permițând în mod nelegal uciderea exemplarelor de urs prin împușcarea/eutanasiere inclusiv în extravilan, adică în mediul lor natural (Directiva Habitate, a cărei dispoziții sunt transpuse și în dreptul național prin OUG 57/2007)
După o simplă lecturare a acestei legi putem observa că acesta este de natura a favoriza vânătoarea de trofee, permițând împușcarea respectiv eutanasierea exemplarelor de urs pe criterii subiective ori neclare și interpretabile și fără autorizarea și intervenția niciunei autorități de mediu în niciuna dintre fazele procedurii stabilite.
Legea a modificat ordonanța inițială, adăugând posibilitatea de ucidere discreționară a urșilor în extravilan, indiferent de stadiul de dezvoltare biologică, încălcând Directiva habitate.
Mai mult decât atât, deși Ordinul 625/2018, prevede un plan de acțiune pentru conservarea populației de urs brun aceste măsuri nu sunt compatibile cu prevederile OUG-ului și legii de aprobare, intervenind practic (prin adoptarea OUG-ului) o abrogare tacită a acestui ordin. De asemenea, OUG-ul nu conține măsuri de conservare sau un plan de management prin care să se ajungă la conservarea populației de urs.
Ordinul 625/2018 nu a fost niciodată aplicat, nu au fost luate niciun fel de măsuri de protecție a acestei specii, expunerea de motive conținând informații false în acest sens. De asemenea, se precizează în mod fals faptul că a crescut populația de urși, până în prezent nefiind finalizate studii științifice care să certifice acest lucru. Prezența crescută a urșilor poate fi rezultatul lipse hranei și diminuării habitatelor naturale și nicidecum a unei creșteri spectaculoase a populației de urși.
În consecință, vă rugăm să trimiteți la Parlament legea spre reexaminare, pentru a fi respinsă OUG 81/2021 care încalcă dreptul european.
Măsurile necesare pentru protecția speciei de urs și pentru protecția comunităților umane sunt prevăzute și reglementate corect de Ordinul 625/2018, cu măsuri legale și suficiente inclusiv pentru situațiile în care este pusă în pericol viața integritatea corporală și bunurile persoanei, măsurile fiind luate de specialiști, nu de primari și cu supravegherea autorităților de mediu, care este obligatorie pentru respectarea dreptului european.
Analiza OUG 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, în intravilanul localităţilor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
Art. 5, din OUG sus indicat:
(1) Intervenţia asupra exemplarelor de urs aflate în intravilanul localităților se efectuează gradual, începând cu metoda îndepărtării.
(2) În cazul în care exemplarul îndepărtat prin alungare revine în mod repetat, echipa de intervenție procedează la intervenţia prin tranchilizare si relocarea acestuia. Tranchilizarea este efectuată de către medicul veterinar împuternicit, cu sprijinul personalului tehnic de specialitate al Gestionarului.
Alineatul (2) stabilește că în cazul în care exemplarul îndepărtat revine în mod repetat, echipa de intervenție procedează la tranchilizarea și relocarea acestuia. Putem observa că deși acest alineat stabilește un criteriu pentru luarea acestei măsuri, respectiv ca exemplarul să revină în mod repetat, OUG-ul nu definește acest termen, lăsând la latitudinea echipei de intervenție aprecierea caracterului „repetat”.
Mai mult decât atât, se ridică problema identificării exemplarului de urs pentru a putea stabili caracterul repetat cu care acesta revine de la locul din care a fost alungat. Cum stabilește echipa de intervenție dacă exemplarul de urs îndepărtat inițial este același cu exemplarul de urs care „revine” de la locul din care a fost alungat? Considerăm că acest criteriu este subiectiv și insuficient de detaliat, putând lasă la liberul arbitru intervenția asupra exemplarelor de urs.
Intervenţia prin îndepărtare, astfel cum este definită la art. 1, alin. (3) lit. d reprezintă „acţiunea umană imediată, specializată, de alungare prin diferite mijloace a unui/unor exemplar/exemplare de urs brun, indiferent de stadiul de dezvoltare biologică sau sexul acestuia/acestora, care este prezent/sunt prezente în intravilanul localităților”
Observăm cum îndepărtarea ursului nu este însoțită de montarea unui dispozitiv de urmărire ori recoltarea de probe biologice pentru a putea compara aceste probe cu probele biologice de la exemplarul care ar „reveni” de la locul alungat pentru a se putea stabili caracterul repetat. Astfel, considerăm că acest criteriu este lipsit de obiectivitate.
În continuarea alin. (3) al aceluiași articol prevede faptul că „Marcarea şi monitorizarea exemplarelor tranchilizate şi relocate se realizează prin montarea unor colare GPS. Montarea colarelor se face în limita bugetului și a stocurilor prevăzute în acest sens la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.”
Acest alineat Indică un criteriu obiectiv pentru marcarea și monitorizarea exemplarelor tranchilizate și relocate, deci ulterior aplicării măsurii prevăzute la art. 5, alin. (2), respectiv montarea unor colare GPS, în limita stocurilor prevăzute în acest sens la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Considerăm că această măsură este lipsită de transparență întrucât nu indică un act subsecvent care ar indica limita bugetului și a stocurilor ori norme metodologice de punere în aplicare. Considerăm că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu deține resursele financiare necesare ce se impun a fi alocate unor astfel echipamente.
Alin. (4) al aceluiași articol prevede că:
„Extragerea ursului prin eutanasiere sau împușcare se face în următoarele situații:
a) dacă intervențiile prin metoda îndepărtării și tranchilizării/relocării nu dau rezultate;
b) daca siguranţa şi securitatea cetăţenilor sau a bunurilor de orice fel aparţinând acestora sunt puse in pericol;
c) dacă siguranţa şi securitatea membrilor echipei de intervenţie sunt puse în pericol;
d) în cazul în care exemplarul în cauză este rănit în cursul acțiunii de intervenție și nu sunt identificate alte soluții conform prezentei Ordonanțe de urgență;
e) dacă exemplarul în cauză este prins într-o capcană neautorizată și nu sunt identificate alte soluții conform prezentei Ordonanțe de urgență;
f) dacă exemplarul în cauză prezintă răni incompatibile cu viața”
În primul rând putem observa că lit. a prevede posibilitatea eutanasierii/împușcării pentru situația în care intervențiile prin metoda îndepărtării/tranchilizării nu dau rezultate. OUG-ul nu oferă o definiție a lipsei de rezultate, nu oferă un criteriu obiectiv cu privire la observarea acestui rezultat, neindicând în mod clar cine urmează să stabilească dacă măsurile au dat rezultat sau nu. În anexa 2 a acestui OUG se menționează că faptul că în urma intervenției se va încheia un raport în care se vor detalia modul de intervenție şi rezultatele obținute, fără a menționa cine urmează să întocmească acest raport, și criteriile de clasificarea a rezultatelor obținute.
Lit. b, teza a 2 a din același articol indică o soluție disproporționată, respectiv eutanasierea sau împușcarea exemplarului de urs în situația în care bunurile de orice fel aparținând cetățenilor sunt puse în pericol.
Considerăm că uciderea unui exemplar de urs (specie care este strict protejată la nivel comunitar prin Directiva Habitate precum și la nivel național prin OUG 57/2007) în situația în care „bunurile de orice fel” sunt puse în pericol (deci nici măcar nu se instituie această măsură pentru un rezultat concret, palpabil, ci doar pentru crearea unei stări de pericol) este disproporționată încălcând în mod grav normele europene care permit posibilitatea uciderii speciilor protejate (urs brun) doar în condiții foarte stricte, după cum vom detalia pe parcursul acestei lucrări.
Lit. d precum și lit. e oferă echipei de intervenție dreptul de a eutanasia/împușca exemplarul de urs pe criterii subiective care nu permit verificarea lor la o dată ulterioară. Lit. d prevede că se poate ucide exemplarul de urs dacă acesta este rănit în cursul acțiunii de intervenție și nu sunt identificate alte soluții conform OUG-ului sus indicat. Prin urmare, posibilitatea identificării altor soluții nu există în mod real (posibilitățile oferite de OUG sunt, alungare, intervenție în vederea relocării și ucidere).
Mai mult decât atât lit. e prevede că se poate ucide exemplarul de urs dacă acesta este prins într-o capcană neautorizată și nu sunt identificate alte soluții. Această dispoziție este de natură a încuraja vânătoarea ilegală de urși, având în vedere mai ales componența locală a echipei de intervenție. În unele cazuri s-ar putea ajunge la situația în care persoana care a amplasat o capcană neautorizată să facă parte și din echipa de intervenție, iar soluții sau specialiști nu sunt indicați în OUG.
Art. 7, alin (1) prevede că prezenta OUG stabilește sistemul de monitorizare a intervențiilor rapide realizate în intravilanul localității asupra exemplarelor de urs, prin capturare/relocare sau extragerea prin împușcare sau eutanasiere. Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că „Sistemul de monitorizare prevăzut la alin. 1 se stabilește pe baza registrului național al capturilor/relocărilor/extragerilor prin împușcare sau eutanasiere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4 din prezenta Ordonanță de urgență.” În continuare art. 9 prevede faptul că „Agențiile județene și regionale pentru protecția mediului au următoarele responsabilități și atribuții: a) desemnează o persoană de contact privind capturile și uciderile accidentale;”.
Din studierea OUG-ului și a anexelor acesteia nu am putut observa vreo mențiune legată de menționarea privind capturile și uciderile accidentale a exemplarelor de urs în sistemul de monitorizare a intervențiilor rapide. Singura mențiune legată de acestea fiind la art. 9, între atribuțiile Agențiilor județene și regionale pentru protecția mediului fiind desemnată o persoană de contact privind capturile și uciderile accidentale. Se naște astfel întrebarea, ce se întâmplă cu exemplarele ucise accidental? Cine va răspunde pentru acestea, în ce mod, unde se vor nota acestea aceste date? (în OUG nu este specificat). Toate acestea conduc la o incertitudine serioasă legată de legalitatea unor eventuale ucideri „accidentale” precum și evidența acestora în mod transparent.
OUG 57/2007 conține la art. 36 o dispoziție conform căreia Autoritatea competentă pentru protecţia mediului organizează sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B. Alin (2) al aceluiași articol prevede că:
„Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor ia măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective.”
Astfel, dispozițiile OUG-ului nu prevăd măsuri suplimentare de cercetare sau conservare pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective. În forma actuală, considerăm că OUG-ul va conduce la o decimare a populației urșilor, încurajând vânătoarea de trofee și piața cărnii de urs.
Mai mult decât atât, art. 6, alin. (2) Din Ordonanța criticată permite împușcarea exemplarelor de urs de sex feminin cu pui, aceștia urmând a fi relocați de urgență.
Art. 12, alin. (3) prevede faptul că „Carcasa exemplarului extras prin împușcare revine Gestionarului care a efectuat extragerea și poate fi folosită conform normelor stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în vigoare sau va fi distrusă prin incinerare dacă intervenția a fost efectuată de Garda forestieră sau exemplarul a fost extras prin eutanasiere”
Considerăm că o asemenea prevedere este de natură a încuraja vânătoarea întrucât permite gestionarului păstrarea carcasei exemplarului ucis prin împușcare.
De asemenea, echipa de intervenție, conform art. 1, alin (3), lit. a) este formată din:
a) primarul/viceprimarul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a produs evenimentul, desemnat în comitetul local de situații de urgență conform art. 12 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență;
b) personal al unităţilor şi/sau subunităţilor specializate de jandarmi competente teritorial, aflat în serviciu în zona unde a fost semnalată prezența exemplarului de urs;
c) personalul tehnic de specialitate angajat al Gestionarului, care a încheiat contract de permanență cu unitatea administrativ-teritorială pentru asigurarea serviciilor de specialitate prevăzute de prezenta Ordonanță de urgență;
d) medicul veterinar împuternicit.
Avem dubii serioase cu privire la competența de a conduce o echipă de specialitate de intervenție asupra urșilor de către primar/viceprimarul unității-administrative pe raza căreia s-a produs evenimentul.
OUG prevede o serie de investiții necesare care să fie puse la dispoziția echipei de intervenție:
Puști, tranchilizante, mașini, cuști, sisteme de cipare, în legătură cu care se precizează că vor fi asigurate în limita bugetului. Totuși nu se specifică dacă există resurse la bugetul de stat sau de unde vor fi aduse fondurile respective, rezultând că se va recurge direct la uciderea animalului din lipsă de resurse financiare, aceasta fiind o metodă neconstituțională de adoptare a unui act normativ care are și un caracter derogatoriu de la drepturile fundamentale asigurate de Constituția României.
Ursul reprezintă o specie stric protejată conform Directivei Habitate. Directiva Habitate a UE plasează ursul în lista speciilor cu protecție strictă și a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare (Anexa IV), uciderea acestor exemplare fiind interzisă prin articolul 12 din directiva Habitate.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în jurisprudența sa că o directivă are un efect direct dacă dispozițiile acesteia sunt necondiționate și suficient de clare și precise (hotărârea din data de 4 decembrie 1974, Van Duyn).
Conform art. 12 al acestei Directive:
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) (prin care și ursus arctos, adică ursul brun) în aria lor de extindere, interzicând:
(a) orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură;
(b) perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare;
(c) distrugerea deliberată sau culegerea ouălor din natură;
(d) deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.(2) Pentru speciile respective, statele membre interzic deținerea, transportul, vânzarea sau schimbul, precum și oferirea spre schimb sau vânzare a specimenelor luate din natură, cu excepția celor luate legal, înainte de punerea în aplicare a prezentei directive.
(3) Interdicțiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și la alineatul (2) se aplică în toate stadiile de viață ale animalelor care se supun prevederilor prezentului articol.
(4) Statele membre instituie un sistem de control al capturii și uciderii accidentale a animalelor din speciile enumerate în anexa IV litera (a). Pe baza informațiilor astfel obținute, statele membre iau măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile sau capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective.
Aceeași Directivă stabilește în mod clar prin art. 16 condițiile în care se pot face derogări de la art. 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b). Condiția necesară pentru realizarea acestor derogări este ca derogarea să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală și în măsura în care nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare, în următoarele scopuri:
(a) pentru a proteja fauna și flora sălbatică și pentru a conserva habitatele naturale;
(b) pentru a evita daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor, exploatațiilor piscicole, apelor și altor forme de proprietate;
(c) în folosul sănătății și siguranței publice sau pentru alte motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic și în situații care ar avea efecte benefice de importanță majoră asupra mediului;
(d) în scopuri educative și de cercetare, pentru repopulare sau pentru reintroducerea anumitor specii, precum și pentru operațiunile de reproducere necesare acestor scopuri, inclusiv propagarea artificială a plantelor;
(e) pentru a permite, în condiții de strictă supraveghere, după criterii selective și la un nivel limitat, prelevarea sau deținerea de anumite specimene din speciile enumerate în anexa IV, în număr limitat, stabilit de autoritățile naționale competente.(2) La fiecare doi ani, statele membre transmit Comisiei un raport conform cu formularul stabilit de Comitet pentru derogările acordate în temeiul alineatului (1). Comisia eliberează un aviz în legătură cu aceste derogări în termen de maximum 12 luni de la primirea raportului și informează Comitetul în această privință.
(3) Raportul trebuie să menționeze:
(a) speciile pentru care se acordă derogarea și motivele de acordare a acesteia, inclusiv natura riscului și, după caz, alternativele la derogare respinse și baza științifică folosită;
(b) mijloacele, dispozitivele și metodele de capturare sau ucidere a animalelor autorizate și motivele pentru care sunt folosite;
(c) situațiile pentru care se acordă respectivele derogări;
(d) autoritatea împuternicită să declare și să verifice respectarea condițiilor de derogare impuse și să decidă ce mijloace, dispozitive și metode se pot folosi, în ce limite și de către care instituții, precum și persoanele care execută operațiunile;
(e) măsurile de supraveghere aplicate și rezultatele obținute.
Observăm cum aceste posibilități de derogare oferite de Directiva Habitate sunt total desconsiderate prin OUG-ul criticat, ordonanța nu prevede posibilitatea intervenției asupra exemplarelor de urs pentru niciunul dintre cazurile menționate mai sus, ci pentru cazuri străine de acestea.
Aceste derogări stabilite prin Directiva Habitate au corespondent parțial în OUG 57/2007 art. 38 care stabilește că:
„Prin excepţie de la prevederile art. 33 alin. (1)-(4) şi ale art. 37 alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, anual şi ori de câte ori este nevoie, derogări, cu condiţia să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural şi numai în următoarele situaţii:
a) în interesul protejării faunei şi florei sălbatice şi al conservării habitatelor naturale;
b) pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor şi apelor, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru prevenirea producerii unor daune importante asupra altor bunuri;
c) în interesul sănătăţii şi securităţii publice, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, şi pentru consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;
d) în scopuri de cercetare ştiinţifică şi educaţie, de repopulare şi de reintroducere a acestor specii, precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop, inclusiv pentru răspândirea artificială a plantelor;
e) pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată, prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare din anumite specii de păsări sau din speciile prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B;
f) în interesul siguranţei aeriene, pentru toate speciile de păsări, inclusiv cele migratoare.
(2) Derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
(2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru stabilirea derogărilor care privesc toate speciile de păsări, precum şi speciile de mamifere prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, este necesar şi avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(2^2) Procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(2^3) Derogările prevăzute la alin. (2^1) specifică următoarele:
a) speciile care fac obiectul derogărilor;
b) mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare;
c) condiţiile de risc şi circumstanţele de timp şi spaţiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;
d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condiţiile impuse şi să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite şi de către cine;
e) controalele care trebuie efectuate.
(3) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind derogările aplicate, după cum urmează:
a) anual, pentru derogările aplicate speciilor de păsări sălbatice;
b) la fiecare 2 ani, pentru derogările aplicate speciilor sălbatice prevăzute în anexa nr. 4 A.
(4) Rapoartele prevăzute la alin. (3) vor conţine informaţii privind:
a) speciile care fac obiectul derogărilor şi motivul derogării, inclusiv natura riscului, cu, dacă este cazul, indicarea soluţiilor alternative care au fost respinse şi datelor ştiinţifice de fundamentare;
b) mijloacele, dispozitivele sau metodele autorizate pentru capturarea sau uciderea speciilor animale şi motivaţia utilizării acestora;
c) circumstanţele de timp şi de loc în care aceste derogări sunt acordate;
d) autoritatea abilitată să declare şi să controleze dacă sunt întrunite condiţiile necesare şi să decidă care mijloace, dispozitive sau metode pot fi utilizate, între ce limite şi prin ce instituţii/servicii şi ce persoane le vor duce la îndeplinire;
e) măsurile de control aplicate şi rezultatele obţinute.”
Așadar, putem observa în primul rând faptul că OUG-ul criticat nesocotește și OUG 57/2007 pe lângă Directiva Habitate, stabilind condiții pentru intervenirea asupra exemplarelor de urs în afara celor permise de OUG 57/2007.
De asemenea, observăm că alin. (2), (2^1) și (2^2) dispun că derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române și cu avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.Alin. (2^2) dispune că procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Aceste dispoziții nu au corespondent în OUG-ul privind aprobarea metodelor de intervenție pentru specia urs brun, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Tot Directiva Habitate prevede clar că aprobarea derogărilor de la măsurile speciale de conservare se poate face doar dacă alte soluții alternative au fost implementare fără succes.
De asemenea, conform anexei 3 din același act normativ, ursul este o specie a cărei conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare. Art. 31 din OUG 57/2007 prevede că:
„(1) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepţia păsărilor, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se fac prin declararea de situri de importanţă comunitară şi arii speciale de conservare, selectate şi desemnate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa nr. 7 şi cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (4).
[…]
(4) În scopul protecţiei şi conservării speciilor, se elaborează planuri de acţiune naţionale/regionale pentru fiecare specie, documente care conţin măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune pentru specii, agreate la nivel internaţional/european.”
Astfel de măsuri lipsesc din OUG-ul privind modul de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun.
Tot astfel, art. 33 din OUG nr. 57/2007, stabilește că pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, prevăzute în anexele nr. 4 A (deci inclusiv ursul brun) şi 4 B, cu excepţia speciilor de păsări, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor, sunt interzise:
a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie;
c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură;
d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă;
e) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
f) deţinerea, transportul, vânzarea sau schimburile în orice scop, precum şi oferirea spre schimb sau vânzare a exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.”
În ceea ce privește derogările ce se pot acorda, art. 15 al Directivei Habitate, articol ce se regăsește și în OUG 57/2007, stabilește că:
„În ceea ce privește capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică enumerate în anexa V litera (a) și în cazurile în care se aplică derogări, în conformitate cu articolul 16, pentru prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor enumerate în anexa IV litera (a), statele membre interzic folosirea oricărei metode neselective care ar putea duce la dispariția localizată sau la perturbarea gravă a respectivelor specii, mai ales:
(a) folosirea metodelor de capturare și ucidere enumerate în anexa VI litera (a),
(b) orice formă de capturare și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b)”.
Iar anexa VI, lit. a „METODE, DISPOZITIVE ȘI MIJLOACE INTERZISE DE TRANSPORT, CAPTURARE ȘI UCIDERE” stabilește că reprezintă:
(a) Mijloace neselective
MAMIFERE
Animale oarbe sau mutilate folosite ca momeală vie
Casetofoane
Dispozitive electrice sau electronice capabile să ucidă sau să amețească
Surse de lumină artificiale
Oglinzi și alte dispozitive de orbire
Dispozitive de iluminare a țintelor
Dispozitive de ochire pentru tir de noapte cu lunetă electronică sau convertizor de imagine
Explozivi
Plase neselective prin principiul de construire sau prin condițiile de utilizare
Capcane neselective prin principiul de construire sau prin condițiile de utilizare
Arbalete
Otravă și momeli otrăvite sau anesteziante
Gazare sau fumigare
Arme automate sau semiautomate cu încărcătoare care pot conține mai mult de două cartușe
Deși OUG-ul privind aprobarea metodelor de intervenție pentru specia urs brun, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative nu prevede că împușcarea se va realiza cu arme automate sau semiautomate cu încărcătoare ce pot conține mai mult de două cartușe, sau capturarea și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b), acest OUG nici nu interzice o astfel de practică, neprevăzând niciun fel de mijloace de protecție/conservarea a exemplarelor de urs, lăsând astfel cale liberă încălcărilor Directivei Europene. De asemenea, aceleași critici le avem și legat de formele de capturare și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b), adică (aeronave și vehicule cu motor în mișcare)
Aceste prevederi își au corespondentul în OUG 57/2007, art. 52, alin. (1) lit. g.
Putem concluziona astfel, că ursul ar trebui să se bucure la nivel național de aceeași protecție de care se bucură la nivel European, întrucât, dispozițiile referitoare la protecția și conservarea acestuia din Directiva Habitate se regăsesc în OUG. 57/2007.”
Sursa foto: Agent Green
Leave a Reply