În data de 29 ianuarie 2026, ora 17:00, Centrul Național al Dansului București (CNDB) organizează o întâlnire publică a reprezentanților din sfera dansului contemporan cu Ministrul Culturii, domnul Demeter András István. De asemenea, la întâlnire a confirmat participarea domnul Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului din Ministerul Culturii.
Întâlnirea este rezultatul unui proces de consultare desfășurat în ultimele luni de Centrul Național al Dansului București și Linotip – Centru Independent Coregrafic, la care au participat artiști, manageri culturali, organizații independente și structuri educaționale din mai multe regiuni ale țării. Concluzia comună a acestor consultări este absența unui cadru strategic național care să reglementeze coerent finanțarea, infrastructura, mobilitatea profesională și accesul publicului la producția coregrafică contemporană.
Dansul contemporan rămâne, în prezent, singurul domeniu artistic major din România care nu beneficiază de o politică publică dedicată, de mecanisme instituționale de susținere pe termen mediu și lung și de o infrastructură națională funcțională. Efectul direct este precarizarea condițiilor de creație, fragmentarea accesului la finanțare și limitarea circulației spectacolelor în afara câtorva centre urbane.
Discuția cu ministrul are loc într-un context instituțional critic, marcat de pierderea viitorului sediu al CNDB, Sala Omnia, imobil trecut în administrarea Centrului Național al Dansului București prin Hotărârea Guvernului nr. 651/2016. Clădirea urma să fie transformată într-un centru național de producție și prezentare coregrafică, cu două săli de spectacole, studiouri de repetiție, mediatecă, arhivă și spații dedicate artiștilor independenți și cooperărilor internaționale. Proiectul a fost inclus într-un acord de finanțare între Guvernul României și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, cu o alocare de aproximativ 13 milioane de euro, iar în septembrie 2024 au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru lansarea licitației de execuție.
În iunie 2025, Sala Omnia a fost eliminată din lista obiectivelor finanțate, în urma unei decizii guvernamentale, fără o motivare publică detaliată privind temeiurile juridice și impactul asupra sectorului cultural.
Pierderea clădirii în termeni ce nu au fost explicați niciodată, după 8 ani dedicați proiectării și obținerii tuturor avizelor plus efectuarea cheltuielilor aferente estimate la 1 milion de euro, accentuează grav lipsa infrastructurii necesare domeniului dansului contemporan și urgența unor măsuri rapide și coerente.
Această evoluție a transformat un proiect de infrastructură culturală matur și finanțat într-un caz emblematic pentru fragilitatea politicilor publice în domeniul culturii și pentru lipsa de predictibilitate instituțională în raport cu angajamentele asumate la nivel guvernamental și internațional. Mai mult, constituie un precedent periculos. În esență, acest caz nu este doar despre o clădire, ci despre credibilitatea statului ca administrator al resurselor publice și ca partener contractual. Este despre capacitatea autorităților de a justifica, în fața cetățenilor și a finanțatorilor, de ce un proiect de 13 milioane de euro, ajuns în pragul execuției, este abandonat și ce mecanisme legale și etice au fost activate pentru a proteja interesul public în urma acestei decizii.
Comunitatea coregrafică atrage atenția că dincolo de cazul Sălii Omnia, este vorba despre capacitatea statului român de a susține coerent și pe termen lung un domeniu artistic care, în ultimele două decenii, s-a extins semnificativ la nivel național și are rezultate remarcabile la nivel internațional. Dacă în 2004 existau câteva zeci de coregrafi și dansatori profesioniști, astăzi funcționează un ecosistem complex de artiști independenți, organizații culturale, colective și structuri educaționale în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Constanța și alte orașe.
În România există licee vocaționale și programe universitare de specialitate în coregrafie și dans contemporan, la nivel de licență, master și doctorat, ceea ce face ca lipsa unei strategii naționale să nu mai fie o omisiune administrativă, ci o vulnerabilitate structurală a politicii culturale.
Ultima întâlnire formală a comunității dansului cu un ministru al culturii a avut loc în anul 2013. De atunci, sectorul s-a extins foarte mult, iar presiunea asupra infrastructurii, finanțării și accesului la spații de creație și prezentare a crescut semnificativ, fără ca aceste evoluții să fie reflectate într-un cadru strategic național.
La întâlnirea din 29 ianuarie vor lua cuvântul reprezentanți ai principalelor structuri și organizații din domeniu, printre care Vava Ștefănescu, manager CNDB, Mihai Mihalcea, director Programe și Proiecte CNDB, Arcadie Rusu (Linotip – Centru Independent Coregrafic), Simona Deaconescu (Tangaj Collective), Oana Mureșan (OM Centru Coregrafic, Cluj-Napoca), Camelia Neagoe (Asociația DeLaZero), Lavinia Urcan (Unfold Motion, Timișoara), Florin Fieroiu, coregraf, Aura Corbeanu, manager cultural și vicepreședinte al Uniunii Teatrale din România, alături de Ministrul Culturii, Demeter András István.
Întâlnirea este concepută ca o întâlnire de lucru și totodată ca un moment care să marcheze asumarea publică a unei direcții de politică culturală și ca un pas către integrarea dansului contemporan într-o viziune națională coerentă privind infrastructura culturală, finanțarea și accesul echitabil la resurse pentru cultura coregrafică în România.
Foto: Roland Aron
Leave a Reply