Pentru mine, Iulia Șchiopu este ea însăși un miracol: încă mă miră la culme oamenii care fac mai multe lucruri și le fac la fel de bine, cu la fel de multă pasiune. Iulia Șchiopu pictează ca venită dintr-o altă lume și scrie pe măsură: de parcă ne-ar fi învățat limba necesară pentru a transmite modul ei de a vedea viața, dar fără a fi asimilat construcțiile pe care le folosim noi, clișeic și sărac, pentru a reda lumea și a ne-o povesti unul altuia.
Cu construcții atipice, cu alăturări de suprarealism sud-american și făcând mereu apel la capacitățile noastre tactile ori olfactive sau gustative, Iulia Șchiopu pune în fața Terrei o oglindă care doar ei îi este familiară și care pe noi ne redă cu capul în jos, deși nu întotdeauna, cu cochilii de melci bizari în păr și pene de păun pe inimi, poezii vibrânde în mers, care pulsează vizibil pe sub piele, exact ca niște vene groase, poate ale unei alte specii.
Sacoșa cu stele e o carte-obiect de artă de aproximativ 125 de pagini; cu reproduceri ale picturilor autoarei și textele scrise de ea de-a lungul timpului, dintre care recunosc câteva cei care…
Leave a Reply