Am citit Brocart de toamnă dintr-o suflare, într-o reeditare la editura Humanitas Fiction din 2022, și-n concluzie trebuie să vă îndemn să o citiți mai ales dacă mai aveți întrebări lăsate fără răspuns după o relație care v-a consumat demult. Ce e și mai interesant e că aș zice să o citiți și dacă aveți întrebări nepuse: cu siguranță vă vor apărea câteva în minte la fiecare două-trei pagini, fie că veți găsi similitudini între povestea voastră și a personajelor, fie că nu. Dincolo de asta, știu sigur că ar fi trebuit să includ Brocart de toamnă pe lista celor 14 cărți cu rost pentru 14 februarie pentru latura de conciliere pe care o poate aduce acolo unde iubirea, indiferent de motiv, s-a sfârșit.
În Brocart de toamnă, apărut inițial în 1982, Aki și Yasuaki, doi foști soți, se întâlnesc întâmplător la multă vreme după despărțire și divorț și încep o corespondență îndelungată prin care încearcă să își lămurească acum, mai matur și așezat, disensiunile care au constituit contextul separării. Aki este cea care mi se pare că „trage” de el de cele mai multe ori, el este împăcat cu finalul și nu dorește să mai răscolească nimic, dar până la urmă se lasă convins să-și spună perspectiva. La fel, fără acuzații ori reproșuri, cu compasiune, ca un fel de mărturisire-n primul rând față de sine.
Mi-a plăcut că reîntâlnirea lor nu are nimic romantic, este o pură întâmplare la un deceniu după divorț, iar o vreme m-am tot întrebat dacă nu cumva acesta este singurul mod sincer de a vorbi despre o relație: după încheierea ei, când orgoliile nu mai pot influența sinceritatea și când nu mai există vreo miză, nimeni de impresionat, ci doar un om egal căruia…
Leave a Reply