Anca Zaharia | La capătul corpului ca la sfârșitul unei povești

Repetiție pentru o lume mai bună este cea mai nouă carte a lui Mihai Radu (a apărut în 2022 în colecția Ego. Proză a editurii Polirom), pe care sigur îl știți de la mai vechile Femeile vin de pe marte, bărbații vin de la băut și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, dar și de la Extraconjugal (despre care am povestit pe Serial Readers, aici) și Contaminare (despre care am scris aici).

Așa cum te-a obișnuit Mihai Radu dacă îl citești regulat, narațiunea debutează abrupt și abundă într-un realism foarte ușor de confundat cu cinismul. Tatăl personajului narator, un bătrân care suferă de demență, trebuie să fie luat de la „Conacul speranței”, azilul care i-a fost casă o vreme și care urmează să fie închis. Și problemele cu tatăl nedorit nu sunt singurele: relația cu alte rude e complicată, fostele și actualele iubite îi revendică mai mult nervii și nu prezența, oricum dispensabilă, fiica e departe, prietenii se concentrează pe ratele și datoriile lor, micile și marile atenții din zona politică sunt nelipsit (ne e familiară imaginea cu primar rumen în obraji și cu un porc în portbagaj „ca să fie bine” pe undeva, nu?).

Repetiție pentru o lume mai bună subliniază sexul ca fiind un jurnal al singurătății și pune accent pe degradarea fizică, din cauza bătrâneții și bolii, dar și pe deteriorarea relațiilor de familie: întâlnim aici discutabila ratare a…

Leave a Reply

Your email address will not be published.