Brașov, 33 de ani

În luna iunie 2021, pe 15 și pe 24, am publicat două articole în care vorbeam despre lipsa de respect a autorităților locale față de eroii martiri din decembrie ’89 și față de urmașii acestora. Tot atunci scriam de protestul de opt  săptămâni făcut de Ioana Hortensia Vlase, sora eroului martir Nicolae Vlase, prin care cerea Primăriei Brașov să-și respecte promisiunea, aceea a realizării unui monument comemorativ al eroilor martiri din decembrie ’89 în Cimitirul Eroilor.

După opt săptămâni de stat la ușa Primăriei Brașov, primarul Coliban și-a făcut timp pentru a primi familia Vlase într-o audiență. La întâlnirea de la Primărie, pe lângă Ioana Hortensia Vlase și Elena Vlase, am participat în calitate de invitat al familiei. La fel și consilierul local Marius Potea, cel care a făcut o interpelare în cadrul unei ședințe de CL pe subiectul monumentului. Alături de primarul Allen Coliban au participat Marilena Manolache, arhitect șef, Sorina Boldeanu, consilieră a primarului și Sebastian Lupu, șeful de cabinet al primarului.

În retrospectivă, consider prezența consilierului local Marius Potea la acea întâlnire un act de oportunitate politică, folosind situația familiei Vlase în interes politic și de imagine.

La acea întâlnire, primarul Allen Coliban a angajat niște termene cu privire la procedurile necesare pentru realizarea monumentului. Acesta, împreună cu arhitectul șef, doamna Marilena Manolache, au spus că se va organiza un concurs de soluții, oferind două orizonturi de timp, unul la final de iulie 2021 pentru demararea procedurilor necesare concursului de soluții și unul la final de 2021 pentru anunțarea câștigătorului concursului.

Ajungând în prezent, știm că Primăria Brașov nu a lansat niciun concurs de soluții și nici nu a mai comunicat stadiul demersului pentru realizarea monumentului. De la familia Vlase aflu că a început pe cheltuială proprie demersul pentru autorizarea realizării monumentului. Astfel, au obținut un certificat de urbansim, prin care li s-a cerut un set de avize. După ce au obținut avize, Direcția Arhitect Șef a mai cerut un set de avize, printre care de la RATBV și STS, dar și acorduri de la Protopopiatul Brașov și o asociație de revoluționari pentru mutarea actualei cruci de metal. Chiar și cu aceste avize și acorduri, Direcția Arhitect Șef nu a emis autorizația de construire.

Abuz și lipsă de respect? De ce ai cere acordul unor organizații care nu au atribuții legale pe partea de urbanism?

Săptămâna aceasta, pe 16 ianuarie 2023, la 19 luni distanță de la promisiunile din 2021, primarul Allen Coliban spune că până la finalul acestui an monumentul eroilor martiri din decembrie ’89 va fi finalizat. Primarul spune că trebuie organizată o licitație (dar nu a dat un orizont de timp) pentru efectuarea lucrărilor. Care sunt aceste lucrări, nu a precizat, doar a menționat de mutarea actualei cruci de metal undeva lângă morminte (cruce care la vremea respectivă a fost amplasată cu titlu temporar și fără autorizare) și amplasarea monumentului eroilor din decembrie ’89 pe locul crucii.

Practic, în acest moment avem o nouă promisiune și o perioadă de așteptat.

Abuzul și lipsa de respect par să fie caracteristice autorităților în raport cu urmașii eroilor martiri

În 22 decembrie 2022 s-au făcut 33 de ani de la evenimentele din ’89. Anul trecut, pe 22 decembrie, Instituția Prefectului Județul Brașov a organizat evenimentul de comemorare al eroilor martiri din decembrie ’89. În cadrul comemorării, prefectul Mihai Cătălin Văsii a fost singurul care a ținut un discurs, iar Elenei Vlase i-a fost refuzată posibilitatea de a-și ține discursul. Vorbim de mama eroului martir Nicolae Vlase.

Astfel, pentru un mic gest de reparație, vă redau în continuare, în integralitate, discursul pe care Elena Vlase voia să-l țină la momentul comemorării din 22 decembrie 2022.

„Se împlinesc 33 de ani de la sângerosul decembrie ‘89.

Nimic din ce stă în puterea omului nu poate vindeca sufletul unei mame care și-a îngropat fiul. Sufletul meu a devenit o rană de lacrimi, dar mama are vocația sacrificiului. De 33 de ani lupt pentru pedepsirea criminalilor fiului meu. Adevărul însă este tot mai adânc îngropat de cei care au apăsat pe trăgaci, ucigând oameni nevinovați și care au deținut sau dețin funcții și ne sfidează de la înălțimea funcției.

S-a lăsat liniștea lașității și a dezonoarei peste procesele care ar trebui să-i pedepseacă pe vinovați pentru crimele comise. Libertatea câștigată, dar plătită cu sânge de fiul meu, alături de alți eroi, a devenit o pușcărie a adevărului în care doar ucigașii sunt liberi.

La urma urmei nici nu există ucigași, atâta vreme cât aceștia sunt liberi să strige, „cine a tras în noi după 22”.

Când nedreptatea devine lege, rezistența este absolut obligatorie. Dureros pentru mine, ca mamă, este faptul că nici măcar istoricii nu sunt interesați să scrie despre istoria recentă. Revoluția din Decembrie ‘89 a devenit un subiect tabu. Constat cu durere, că doar perioada cuprinsă între anii 1945 – 1987 prezintă interes. Cu respect le reamintesc că sacrificiul eroilor din decembrie ‘89 a condus la îndepărtarea de la putere a regimului totalitar comunist și tot de atunci am obținut libertatea.

Revoluția din decembrie ‘89 trebuie introdusă ca materie în manualele de istorie și predată în instituțiile de învățământ. Singurele persoane care pot oferi mărturii despre ce s-a întâmplat în decembrie ‘89 cu adevărat, sunt urmașii eroilor martiri și răniții. Din păcate, sunt alte categorii de persoane care se erijează în cunoscători ai adevărului absolut și sunt acceptate de conducerea unor instituții de învățământ să vorbească despre ce s-a întâmplat în timpul Revoluției, cu toate că unii au urmărit revoluția la televizor.

Puțină decență, domnilor!

Aș fi recunoscătoare celor care au ocupat în urmă cu 33 de ani sediul județenei de partid, alături de gărzile patriotice, dacă ar furniza organelor abilitate mai multe date despre ce s-a întâmplat în acele zile, cu cine s-au luptat în decembrie ‘89, având în vedere că au obținut titlul de luptători cu merite deosebite.

Conform jurnalelor de luptă aflate în dosarul revoluției, ajunse pe masa judecătorilor de la ÎCCJ, la Brașov s-a folosit un număr impresionant de muniție de război, care a ucis atâția omeni în zona Centru.

Conform rechizitoriului transmis de procurorii militari, totuși, nu există niciun vinovat. De la Brașov nu a fost trimis nimeni în judecată pentru crimele comise. Am nădejdea că singura instanță care va face dreptate este justiția divină.

Brașovul, Oraș martir, datorează eroilor din decembrie ‘89 un monument care prin mesajul artei să se ridice cât de puțin la înălțimea jertfei lor. Din păcate, autoritățile locale nu s-au implicat așa cum au procedat ale autorități, din alte orașe din țară, Timișoara, București și Sibiu.

În aceste orașe nu a fost nevoie ca familiile eroilor să facă demersuri pentru edificarea unui monument. La Brașov, însă, de 33 de ani, am avut parte doar de promisiuni. Și asta doar la comemorări. O singură dată pe an, aleșii vin pioși alături de familiile eroilor și fac doar promisiuni.

Din acest motiv, cu acordul urmașilor pe care îi reprezint, în fața autorităților locale, începând din anul 1991, m-am ocupat personal de obținerea amplasamentului și a avizelor necesare în vederea realizării cimitirului eroilor, iar în anul 1993, am obținut aprobare pentru înhumarea eroilor în acest cimitir.

Am dorit să fie un loc de pioșenie, unde să ne putem reculege. Datorită acestor demersuri, Prefectura Brașov, în anul 1993, conform unei decizii, a alocat o sumă din fondul Libertatea pentru placarea mormintelor, cât și pentru edificarea unui monument în memoria eroilor martiri din decembrie ‘89, ocazie cu care s-a decis ca Parcul 8 mai să devină Cimitirul Eroilor Martiri.

Banii pentru monument, însă, s-au volatilizat și în locul monumentului promis, fără să fim consultați, a fost amplasată actuala cruce metalică, ce ocupă domeniul public fără niciun aviz.

Autoritățile locale ne-au comunicat la acea dată că acea cruce este amplasată provizoriu până la ridicarea unui monument.

De-a lungul celor 33 de ani am constatat că punerea în operă a monumentului dedicat eroilor martiri a rămas doar la nivel de promisiune. Am hotărât să trimit o scrisoare deschisă, adresată Președintelui României, Guvernului, Consiliului Local Brașov, Consiliului Județean Brașov, Prefecturii pentru a ne sprijini în realizarea unui monument, ca o datorie morală.

În anul 2019, am prezentat Arhitectului Șef un proiect de monument cu macheta aferentă, care a fost acceptată. Consiliul Local Brașov a alocat o sumă în vederea realizării monumentului. După ce am obținut toate avizele, așa cum au fost stipulate în certificatul de urbanism, urma să se emită autorizația de construire pentru a putea demara lucrările. Menționez că la dosar am atașat și o documentație tehnică, întocmită pro-bono de către președintele OAR Brașov, un om de o mare noblețe sufletească, care merită toată recunoștința.

Din punct de vedere legal, Direcția Arhitect Șef trebuia să emită autorizația de construire încă din luna septembrie 2022. Cu toate acestea, arhitectul șef a amânat în repetate rânduri emiterea autorizației  de construire, invocând tot felul de pretexte, pentru relocarea crucii de metal cerând acordul Protopopiatului Brașov și unei asociații de revoluționari.

Este un abuz!

Nu este stipulat în certificatul de urbanism obținerea unui astfel de aviz pentru relocarea crucii de metal în locul căreia urmează să fie amplasat monumentul. Nu există temei legal pentru solicitarea unui astfel de acord.

Am obținut aviz favorabil de neschimbare pentru amplasarea monumentului în locul crucrii de metal din partea Direcției Județene pentru Cultură, precum și aviz favorabil pentru concepția artistică a lucrării din partea Monumentelor de for public din cadrul Ministerului Culturii.

Eroii martiri nu aparțin unor instituții locale. Proiectul de monument nu a fost inițiat de asociația revoluționarilor și, în plus, când am inițiat demersurile în 1991, nu exista asociația revoluționarilor. Singura asociație constituită era cea a urmașilor eroilor și răniților.

Aveți o datorie morală față de cei care și-au dat viața pentru libertate. Nu uitați că datorită sacrificiului lor, al eroilor martiri, dețineți funcțiile. Dacă nouă ne-ați solicitat atâtea avize, de ce nu luați măsuri în consecință așa cum prevede legea, împotriva celor care-și permit să o sfideze de 33 de ani.

Nu există un cult pentru eroi. Mă așteptam ca la 33 de ani de la sângerosul decembrie ’89, autoritățile locale să organizeze măcar o ședință solemnă în memoria eroilor martiri la care să fie invitate familiile eroilor martiri și răniți.

Nutresc speranța că Primăria Brașov, prin reprezentanții ei, să aibă înțelepciunea, decența și respectul să emită cu celeritate autorizația de construire pentru a putea demara lucrările în vederea realizării monumentului dedicat eroilor martiri din decembrie ‘89.

Dacă nu cer prea mult, aș dori să se întâmple în timpul vieții mele, nu post-mortem. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

„General”, „revoluționar”, „erou martir”?

În Cimitirul Eroilor, pe lângă eroii martiri din decembrie ‘89, a fost îngropată în anul 2000 și o altă persoană, Ioan Stamatin, având în dreptul numelui și titlul de „Gen.”. Despre Ioan Stamatin s-a scris în anii 2009 și 2011, spunându-se că acesta nu are nicio legătură cu evenimentele din decembrie ‘89. Mai mult, se pare că acesta nici nu a fost general în armată, ci doar sergent. Ioan Stamatin a fost îngropat în Cimitirul Eroilor la cererea Asociaţiei Revoluţionarilor din Braşov şi cu aprobarea Primăriei (la acea vreme fiind primar Ioan Ghișe).

Nici la acest moment nu se știe de ce a fost acesta îngropat în Cimitirul Eroilor și de ce autoritățile locale nu au făcut nimic pentru a clarifica și rezolva problema.

Iată, deci, o altă situație pe care Primăria ar trebuie s-o rezolve pentru a înlătura un abuz și un gest imoral făcut cu 22 de ani în urmă.