ArtGalerie în Mercerie – Betty Stănculescu”
Locul desfășurării: Merceria Jeorjette strada Calea București nr. 44
Vernisaj: 7 septembrie ora 18.00
Perioada: 7 septembrie – 17 septembrie 2022
Program de vizitare: luni-vineri 10.00 – 18.00, sâmbătă 10-14
Curator Gabriela Bularca: „Cu un an în urmă spuneam despre Brașov că este un oraș al artelor, și nu am greșit. La fiecare pas ai șansa să descoperi un artist, poate nu în sensul academic. Sunt artiști autentici, care creează ce simt, se lasă ghidați de sentimentele lor iar rezultatul este de cele mai multe ori uluitor. Încă mai cred că în fiecare om se află ascuns un artist.
Dorind să continui un proiect început în 2015, expoziții de artă în locuri neconvenționale, pentru artiști puțin cunoscuți sau chiar deloc cunoscuți în mediul artistic, expoziția „ArtGalerie în mercerie” vă prezintă un artist neconvențional.
Expoziția din mercerie va prezenta publicului creații ale artistei Betty Stănculescu.
Pentru expoziția „ArtGalerie în Mercerie – Betty Stănculescu”, locația este o mercerie din Brașov, artista lucrează în această mercerie.
Fiind plăcut impresionată de creațiile artistei, gândind o locație, a rezultat ca fiind cea mai bună locație merceria, în urma discuțiilor avute cu patronii merceriei, aceștia au fost de acord cu această idee, cam trăznită.”
Despre artistă
„Mă numesc Betty Georgeta Stănculescu. Sunt născută în frumosul oraș de la poalele Tâmpei, Brașov. În prezent, lucrez la o societate cu profil de decorațiuni interioare și mercerie, Jeorjette, ca lucrător gestionar. În trecut am fost angajată în unități destul de diferite ca domeniu de activitate: tehnologic, mecanic, administrativ, sector economic.
Am început să intuiesc din copilărie nuanțe, forme, chipuri pe care le desenam pe asfalt, cu creta. Apoi, în gimnaziu, profesorul de desen a întrezărit în mine un oarecare talent și m-a îndrumat spre un liceu de profil cel de Artă.
Clasa a VIII -a am urmat-o acolo, unde pentru mine totul era nou, ore multe de desen artistic, pictură și modelaj în lut, nu folosisem tocul cu peniță, cu tuș și creionul cărbune, dar m-am adaptat destul de ușor, pentru că îmi plăcea ceea ce făceam.
Din păcate, aripile mele s-au frânt când la examenul de liceu, treapta I, a intervenit o schimbare în învățământul preuniversitar. Am continuat cu liceul tehnologic, cu profil mecanic. Am rămas cu regretul că nu mi-am întregit cunoștințele asimilate la liceul de artă, dar am continuat să pictez din ce în ce mai rar, ce-i drept, erau alte priorități.
Încă păstrez, schițe făcute pe ascuns, în câte vreo o oră plictisitoare, din liceu.
În 1993, am avut oportunitatea de a colabora cu fosta mea profesoară de limba română, d-na Mamina Florina, la o cărticica de poezii pentru copii, dânsa versurile, iar eu ilustrațiile, cu numele „Alfabetul jucăriilor”.
Dovadă muncii noastre s-a materializat într-o publicație de atunci, consemnată ca “semn de carte” în ziarul binecunoscut brașovenilor, „Gazeta de Transilvania”.
Târziu, un licăr de speranță a răsărit atunci când m-am înscris la Liceul Maria Baiulescu, ciclul postliceal, profilul design vestimentar.
Am deslușit acolo, istoria artelor, la care s-a adăugat și un modul de pictură cu d-na profesora Maria Andrei, unde am reluat marea mea pasiune pentru artă decorativă, pe care o descoperisem demult dar căruia nu-i știam denumirea.
Mozaicurile sunt alte maniere în care simt că mă regăsesc. Acest mod de exprimare pe care l-am abordat se datorează d-nei prof. Ileana Enache care a inițiat câteva proiecte în acest sens. Așadar,am început cu grafică apoi am lucrat efectiv și am transpus în practică ceea ce am învățat, era ceva nou pentru mine și foarte atractiv.
Portretul Mariei Baiulescu l-am pictat și cred că se află încă acolo lângă cancelaria profesorilor.
N-am încetat niciodată să pictez. Am realizat felicitări pictate pe carton dublat, în tempera, cu flori, peisaje, compoziții legate de sărbătoarea de Crăciun sau de Paște și de ziua Femeii. Multe dintre ele sunt în posesia unor persoane aflate la mare depărtare de România, dăruite sau vândute.
În lucrările mele actuale, de artă decorativă am încercat să îmbin culorile secundare, complementare: roșu-verde, galben-violet, portocaliu-albastru, în culori acrilice și în tempera.
Sunt foarte încântată că în sfârșit am posibilitatea ca aceste lucrări să fie expuse într-o galerie.
Sper că voi avea posibilitatea să expun și în altă locație.
Deși viața mi-a demonstrat multe, continui să cred că pictura va rămâne veșnic, o pasiune la care mă voi întoarce mereu, cu bucurie.”
Leave a Reply