„Dacă pământul va pieri – și se prea poate – va fi din cauza legendelor despre oameni atotputernici” – e citatul pe care l-am ales din volum pentru titlul acestei recenzii pentru că mi se pare foarte potrivit cu toată ideea cărții: aceea de lume care o ia razna și care trebuie protejată, cel puțin la un moment dat, chiar de ea însăși. Aici, rolul protectorului este jucat de Blondul, un spion care reprezintă esența a ce au avut mai bun de oferit personajele din astfel de roluri din cărțile și filmele noastre de până acum, făcând din cel care uneori își spune Paul Delun un adevărat erou.
Și sex-simbol, dar la asta voi reveni. În Acolo unde vântul rostogolește norii (care nu e deloc pentru copii, așa cum afirmă Wikipedia), acest Paul este un personaj principal care se ascunde mereu în spatele acțiunii sau al altor personaje, el orchestrează, nu se afișează, e shapeshifter priceput și are un pitic a cărui voce îi dublează ori îi completează gândurile. Dubios, dar de mare efect. Blondul este și sincer, doar că mărturisește totul despre el cu o lejeritate atât de mare, încât te poate face să îl crezi doar un mare glumeț – așa cum fac și inamicii care, neatenți, îl lasă să le scape printre degete în vreme ce se îndrăgostesc de el sau se împrietenesc serios.
Și personajele secundare sunt bine construite și plasate strategic – cum e cazul celui care se crede Edmond Dantes și care adaugă un plus de savoare momentelor tensionate, permițând ici-colo câte o rezolvare de tip Deus ex machina, dar subtilă, aproape insesizabilă dacă nu ai căuta, ca mine, neconcordanțe în narațiuni. Eu sunt obsedată de ele, așa cum sunt și de morțile neașteptate care te duc cu gândul la GoT și la momentele când personajul favorit moare, iar tu nu îți poți imagina continuarea poveștii fără el. Mic spoiler: se poate. Pentru că totul e foarte bine gândit astfel încât să-ți încurce gândurile și să se joace narațiunea cu așteptările și cu convingerile tale.
Cartea asta are și un aer contemporan izbitor pentru că acțiunea se petrece în provincie, într-un oraș nenumit, iar viața se duce printre bombele care cad din cer în al Doilea Război Mondial – o amenințare continuă cu care pare că toate personajele au învățat să conviețuiască, în timp ce clădirile sunt rase de pe fața pământului și oamenii odată cu ele. În același timp, alții rămân în picioare și își continuă existența aproape nederanjați, fără să mai fie mișcați de modul aleatoriu în care curge viața.
În Chirie pentru speranță sunt și mai multe divagări subtile, dar totul se desfășoară pe…
Leave a Reply