Ca de fiecare dată, încep cu ce nu-mi place: titlul din engleză este Breasts and Eggs, extrem de potrivit cu ideea cărții, pe când la noi a fost tradus ca Povești de vară, ceea ce-l face pe cititor să se aștepte la ceva proză scurtă ușurică. Și nu este deloc cazul. Nu-s nici povești, nici de vară. Nici textul de pe coperta a patra nu redă, din punctul meu de vedere, complexitatea din interior. Avem de-a face cu un roman cu o temă dificilă, grea, care explorează diferite dimensiuni și aspecte ale eticii reproducerii umane.
Așadar, romanul de față nu mi s-a părut prea unitar, însă acesta nu este neapărat un lucru rău. Au fost schimbări de la o parte la alta, de la o etapă la alta, iar acestea au fost complet neașteptate. Ceea ce cred că-i un lucru bun, altfel am vorbi despre romane cu o acțiune previzibilă. Începând cu câteva trepte ale feminității, venind în valuri lente sau agresive, cu clipe de disociere care te crispează pe tine, cititorul, romanul tratează amplu asupra femeilor care își fac griji pentru sânii care nu mai arată ca altădată, în vreme ce adolescența este vârsta la care se acordă atenție sporită schimbărilor, aparatului reproducător, menstruației și ovulației, în care sensul cuvintelor care desemnează toate aceste lucruri capătă o altă greutate, ce dublează modificările concrete, practice, punctuale.
Pe tot parcursul romanului avem femeile puse față-n față cu sărăcia, și ea în diferite forme: financiară, emoțională, sentimentală, sexuală chiar. Ce e evident este că vorbim de o proză dinamică și cu o formă la fel de incompatibilă cu plictiseala: în prima parte sunt inserturi din jurnalul unei fete care se simte copleșită de faptul că se transformă în femeie și că nu are cu cine vorbi despre toate fricile pe care le aduce acest lucru, blocată în sărăcie alături de o mamă interesată doar să oprească trecerea timpului asupra propriului corp. Toate acestea urmate din umbră și de condiția femeii în viziunea religiei (e un fragment revoltător despre cum o femeie trebuie să se reîncarneze în bărbat ca să devină Buddha, pentru că altfel este murdară) sau în perspectiva educației (cum tinerele din China și Coreea merg în Japonia pentru a-și îmbunătăți viața pentru că acasă li se spune că „facultatea nu-i pentru femei”).
Violența și toate lucrurile pe care trebuie să le faci ca să supraviețuiești te urmează la fiecare pas, la fel ca mamele adolescente care dau mai departe aceeași moștenire către fiicele lor, în timp ce sângele menstrual formează pe lenjerie o hartă a unor locuri pe care cele mai multe nu le vor putea vizita niciodată. Pe lângă toate acestea, o analiză empatică a felului în care se schimbă corpurile, cu tot ce câștigă și pierd ele, în funcție de situațiile prin care trec (naștere, depresie, boală, bătrânețe), a sexului într-o relație, reconectarea cu cineva după mult timp, descoperirea sau redescoperirea unui om nou, a cărui…
Leave a Reply