Oare câți dintre noi s-ar încumeta la 18 ani să călătorească 3.000 de kilometri, pe bicicletă, să doarmă în cort sau pe la binevoitorii dornici de oaspeți necunoscuți? Și să facă asta, atât pentru placerea unei aventuri, cât și pentru o cauza în care să creadă?
Ei doi cu biciclete
După ce au petrecut ultimul an jumătate învățând on-line, înainte de începerea cursurilor universitare, Theresa și Philipp au pornit în aventura vieții lor. Cea de până acum, dacă luăm în calcul că au doar 18 ani.
Ea violoncelistă și el pianist, cu o experiență anterioară de biciclit relativ scăzută, de maximum câteva zile, s-au decis să își petreacă vara altfel. Și cum protecția mediului este un subiect important pentru amândoi, au ales să susțină proiectul Conservation Carpathia de reîmpădurire în Munții Făgăraș și să facă apel pentru donația a 10.000 de euro, sumă care acoperă costurile de plantare și post-plantare a 2 hectare, în zona Groapele, Nucșoara (Argeș).
O aventură cât o pădure
Au plecat din Munchen, Germania, în 4 august și au ales o rută prin Austria, Slovenia, Croația, au atins un pic Bosnia Herțegovina, au traversat Serbia și au ajuns în România, cu povești faine de pe drum, pe care le puteți să le savurați citind blogul lor https://balkanbybike.com/en/ueber-uns-2-2/. Mi-e dragă, în mod deosebit, povestea salvării celor 6 cățeluși abandonați în câmp, lângă Movile, Sibiu și cum pot oamenii să conlucreze să rezolve o situație pe care alții au creat-o, doar pentru că e mai simplu să lași să moară 6 suflete, decât să sterilizezi gratuit o cățea. Le mulțumesc predicatoarei bisericii evanghelice din Agnita, Iuliei și Stefanei de la Monitorul de Sibiu, Cristinei de la Colinele Transilvaniei, lui Mihai si Mihaelei de la Agnita, și, la final, Alinei de la Animal Life, care i-a preluat pe cei 6 micuți pentru adopție… în Germania. 😊
Ne-am bucurat să petrecem câteva zile cu Theresa și Philipp, suficient cât să ne atașăm și mai mult unii de alții. Le-am oferit confortul drumului cu mașina de la Brașov la Nucșoara, dar au renunțat la biciclete doar pentru urcușul de câteva ore pe Valea Rea, urmând apoi valea pârâului Văsălatu, unde, la poalele masivului Iezer Păpușa, departe de ochii privitorului de rând, se întind 300 de hectare de… nimic, de cioate. Peisajul îți lasă un gol în stomac și te întrebi oare cum au putut să treacă neobservate sute de camioane încărcate cu bușteni, în 2010-2012?
Cine salvează turma?
Dacă am învătat ceva în cei peste 5 ani de ONG este că greșelile trecutului sunt ale noastre, ale tuturor, sub o formă sau alta. Nu trebuie musai să fi ținut drujba în mână! Și ce îmi place în CARPATHIA este încăpățânarea asta faină cu care îți sufleci mânecile și te apuci de reparat, chiar dacă mulți vuiesc de pe margine, cu brațele încrucișate “nu e treaba mea sau să facă cine a tăiat”.
Unde ajungem așa? Și cine salvează turma?
Ei sunt Theresa și Philipp și tocmai au salvat turma de două ori în România și pentru România.
Au strâns 8.322 euro și au un singur donator român. Nu vor să se întoarcă acasă fără să fi atins obiectivul de 10.000 de euro.
✏️Angi de la CARPATHIA
Sursa foto și video: Fundația Conservation Carpathia
Leave a Reply