Publicată inițial în 1992, iar la noi, în colecția CPT (Carte Pentru Toți) a editurii Litera, în 2020, și tradusă între timp în vreo 30 de limbi, Istoria secretă a Donnei Tartt este printre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată.
Căutând informații despre limbile în care s-a tradus, am dat de un detaliu și mai interesant: pentru a scrie Istoria secretă, Donna Tartt a primit un avans de 450 000 de dolari. Să tot scrii așa! Și da, l-a meritat, dacă mă întreabă cineva. Informația provenind dintr-o carte apărută în 2014 și care îi este dedicată exclusiv romanului de față – se numește The Secret History – 101 Amazing Facts You Didn’t Know și poate fi citită parțial pe Google Books, aici. Că tot m-am băgat în subiect, am mai aflat că drepturile de autor i-au adus alți 500 000 de dolari, drepturile pentru traduceri încă pe atât.
Ediția pe care am citit-o eu este într-un format mic, portabil și prietenos, în ciuda celor peste 850 de pagini – nici fontul nu este deranjant, am citit-o chiar cu mare ușurință.
Romanul Donnei Tartt exploatează, cu duioșie și un soi de realism crud, rareori poleit de naivitate, experiențele care transformă pentru totdeauna un grup de prieteni – cu atmosfera ternă specifică celor pe care i-am descrie, cel mai adesea, drept tocilari, cu acțiunea demnă de un roman polițist sau, mai degrabă, psihologic.
Scenele dure, solicitante sau înfiorătoare pentru unele dintre personaje (și cititori) alternează, îmbinându-se înduioșător, cu peisaje care parcă transmit prin pagină mirosul frunzelor care se scaldă în lumina aurie a soarelui sau senzația de tremur incontrolabil cu care se confruntă Richard Papen, personajul-narator, într-o iarnă pe care și-o petrece, nevoind să recunoască faptul că era sărac, într-un pod cu acoperișul spart, ascunzându-și situația de noii săi prieteni, un grup înstărit peste puterea de înțelegere a lui Richard.
Leave a Reply